Acum un an și jumătate, se năștea micuța Ana, scânteia care a aprins în sufletul nostru dorința de a înființa o asociație. Ideea ne-a venit după ce am aflat sau citit mărturiile unor părinți în aceeași situație cu noi. Toți se izbiseră de răutatea sau indiferența cadrelor medicale din maternitate, tuturor li se spusese ce povară vor fi acești copii, nici unul nu a auzit cuvinte blânde, de încurajare, de speranță… Ne-am propus să arătăm tuturor că acești copii sunt speciali, sunt iubitori, sunt talentați, sunt oameni ce cu siguranță își vor sfinți viața și vor deveni sfinți mult mai ușor decât noi.
Personal, pot spune că Ana este un copil minunat, cu cel mai dulce zâmbețel. Facem kinetoterapie și masaj zilnic pentru că, deși nu a avut probleme de sănătate (malformații interne), există dificultăți motrice specifice. Dar pentru noi, Ana este o binecuvântare. Își urmărește curioasă frățiorul mai mare, îl îmbrățișează pe Damian în cel mai înduioșător mod, își joacă rolul de copil cuminte în cel mai reușit fel.
Astăzi, am avut bucuria să întâlnesc și alți copii ca Ana, alături de Roxana (din partea ASCOR Tg-Jiu) și de Maica Tatiana (Grădinița Sf. Stelian), care au făcut ca darurile Moșului să fie mai bogate.
Mosu vine la DART 2015
M-am uitat în ochii fiecăruia și am văzut cât de atent îl priveau pe Moș Crăciun.
Mosule, te asteptam la anul!
Câteva clipe în care îngerii din cer au zâmbit și pot spune că mi-au întărit credința că vom reuși să mergem într-un sens în care vom putea bate teorii generale despre această dizabilitate.
Vom încerca în primul rând să dăruim iubire și să arătăm că sunt atâția factori ce influențează dezvoltarea unui copil cu Sindrom Down, încât nici o persoană nu ar mai trebui să prezică exact calea pe care aceștia o vor urma în viață. Sunt unici în felul lor ca toți oamenii, iar căile de a lucra cu ei sunt diversificate, chiar dacă presupun efort susținut și foarte multă credință.
Să spunem DA curajului de a privi, de a zâmbi, de a îmbrățișa un copil cu Sindrom Down la fel ca pe orice alt copil.
Să înăbușim glasurile celor ce afirmă cu tărie că acești copii sau cu alte dizabilități n-ar mai trebui să se nască pentru că s-ar putea ca pentru aceștia Dumnezeu să mai lase să răsară soarele peste noi.
Să ne solidarizăm întru cele bune și acum, odată cu venirea Crăciunului, să lăsăm lumina binelui, a păcii și a bucuriei pe care Hristos ne-a dăruit-o să vină lin peste sufletele și peste casele noastre.
Monica Buțu
Reclame
