Să (ne) dăruim copiilor cu Sindrom Down

Acum un an și jumătate, se năștea micuța Ana, scânteia care a aprins în sufletul nostru dorința de a înființa o asociație. Ideea ne-a venit după ce am aflat sau citit mărturiile unor părinți în aceeași situație cu noi. Toți se izbiseră de răutatea sau indiferența cadrelor medicale din maternitate, tuturor li se spusese ce povară vor fi acești copii, nici unul nu a auzit cuvinte blânde, de încurajare, de speranță…  Ne-am propus să arătăm tuturor că acești copii sunt speciali, sunt iubitori, sunt talentați, sunt oameni ce cu siguranță își vor sfinți viața și vor deveni sfinți mult mai ușor decât noi.
Personal, pot spune că Ana este un copil minunat, cu cel mai dulce zâmbețel. Facem kinetoterapie și masaj zilnic pentru că, deși nu a avut probleme de sănătate (malformații interne), există dificultăți motrice specifice. Dar pentru noi, Ana este o binecuvântare. Își urmărește curioasă frățiorul mai mare, îl îmbrățișează pe Damian în cel mai înduioșător mod, își joacă rolul de copil cuminte în cel mai reușit fel.
Astăzi, am avut bucuria să întâlnesc și alți copii ca Ana, alături de Roxana (din partea ASCOR Tg-Jiu) și de Maica Tatiana (Grădinița Sf. Stelian), care au făcut ca darurile Moșului să fie mai bogate.
P1050269

Mosu vine la DART 2015

M-am uitat în ochii fiecăruia și am văzut cât de atent îl priveau pe Moș Crăciun.
IMG_0262

Mosule, te asteptam la anul!

Câteva clipe în care îngerii din cer au zâmbit și pot spune că mi-au întărit credința că vom reuși să mergem într-un sens în care vom putea bate teorii generale despre această dizabilitate. 
Vom încerca în primul rând să dăruim iubire și să arătăm că sunt atâția factori ce influențează dezvoltarea unui copil cu Sindrom Down, încât nici o persoană nu ar mai trebui să prezică exact calea pe care aceștia o vor urma în viață. Sunt unici în felul lor ca toți oamenii, iar căile de a lucra cu ei sunt diversificate, chiar dacă presupun efort susținut și foarte multă credință.
Să spunem DA  curajului de a privi, de a zâmbi, de a îmbrățișa un copil cu Sindrom Down la fel ca pe orice alt copil.
Să înăbușim glasurile celor ce afirmă cu tărie că acești copii sau cu alte dizabilități n-ar mai trebui să se nască pentru că s-ar putea ca pentru aceștia Dumnezeu să mai lase să răsară soarele peste noi.
Să ne solidarizăm întru cele bune și acum, odată cu venirea Crăciunului, să lăsăm lumina binelui, a păcii și a bucuriei pe care Hristos ne-a dăruit-o să vină lin peste sufletele și peste casele noastre.
Monica Buțu

În 19/12 vine Moș Crăciun la DART!

Moș DART 2015În Decembrie, am plănuit o întâlnire cu părinții de copii cu Sindrom Down în 19 decembrie. Moșu’ va vizita Down Art Therapy cu daruri pentru copilașii cu Down. Dacă doriți ca Moș Crăciun să vă adauge pe lista sa de copii cuminți, anunțați-ne! De asemenea, dacă, printre apropiați (Tg-Jiu sau Gorj), aveți părinți ce au copii cu Down, dați-le de știre de vizita Moșului. Vă așteptăm! Radu (0768.35.76.75 – Orange)

Când ești copil

Când ești copil, cerul e mai aproape

Când ești copil, săruți pământul cu frumusețea jocului

și cauți spre nori să-nțelegi

taina schimbării lor.

Când ești copil, nu ești atent

că timpul trece

pentru că știi să privești

pomi înmugurind.

când ești copil, știi să săruți cuminte

și să găsești bucuria în toate,

știi să înțelegi

ceea ce nu înțeleg cei mari,

pentru că ești curat.

Poți fi copil chiar și atunci

când căruntețea te-acoperă

și genele așteaptă cu-nfrigurare

adormirea.

                  Monica Buțu

(poezie publicată în Calea Înălțării nr. 40)

Copiii sunt cei ce ne dau (Sorin Peneșel)

https://www.youtube.com/watch?v=60AmfdSMb-0

Peripețiile sale la Spitalul de Copii

Două tinere priveau nemișcate de departe. Pe fața lor se putea observa limpede uimirea amestecată cu simțământul tristeții. Nimeni dintre cei prezenți nu le cunoștea și toți se întrebau cine sunt. Domnul Anastasie credea că au legătură cu vreo familie din cartier și, ca administrator al blocului în care locuise Iannis, a socotit că e de datoria sa să întrebe dacă au vreo legătură cu fratele care se mutase la Domnul. Cea mai voinică, după ce și-a șters lacrimile, a început să spună:

– Mă numesc Areti și împreună cu prietena mea, Kaliopi, lucrăm la Spitalul de copii. Cu mulți ani în urmă l-am cunoscut pe Iannis clovnul. Așa îl știam noi pe cel pe care voi îl numiți Iannis nebunul. Venea aproape în fiecare Duminică după-amiază, încărcat cu jucării. Le împărțea copiilor și se juca împreună cu ei. Îi iubea pe toți, însă arăta grijă și dragoste deosebită celor care crescuseră din pruncie în spital, pentru că îi părăsiseră părinții lor. Le aducea haine, jucării și multe altele. Pe lângă acestea mai lăsa și câțiva bani la sora de serviciu, gândindu-se că micuții vor mai avea nevoie și de alte lucruri în perioada în care el nu va putea să vină. Noi nu-l știam de nebun ca voi. Pentru noi era cel mai bun clovn, care îi amuza ca nimeni altul pe copii.

– Îl iubea foarte mult pe un copilaș, pe care părinții îl părăsiseră pentru că avea sindromul lui Down, a completat Kaliopi.

,,Bre, Kaliopița, cum de l-au părăsit pe acest îngeraș?”, se întreba Iannis. ,,Sărmanii părinți, dacă ar fi știut că acest îngeraș însemna pentru ei biletul pentru Rai și pentru veșnicie, nu l-ar fi părăsit. Cum să lași, măi copile, o asemenea comoară? Hristos al nostru, Kaliopița mea, a spus că este dragoste. Și dragostea, știi, are înăuntrul ei jertfa. Dragostea fără jertfă este ca o tinichea goală, spoială, așa cum spunea și mama mea. Hristos, Kaliopița mea, a spus că cel ce nu are dragoste jertfelnică este gol pe dinlăuntru. Dacă am ști, buna mea copilă, ce comori trimite Dumnezeu neîncetat omului, ca să-l mântuiască, am sări în sus de bucurie. Iată, acest îngeraș este o astfel de comoară. Am să-ți spun o taină. Dacă s-ar găsi o familie bună, care să-l înfieze, atunci nu numai că familia ar primi nenumărate binecuvântări cerești, ci, prin jertfa dragostei lor de a îmbrățișa pe acest îngeraș bolnav cu trupul, l-ar tămădui. Pentru că Dumnezeul nostru Cel în Treime este milostiv și îndurat.”

Acestea mi le-a spus Iannis privind la copilașul bolnav și părăsit, care dormea pe pătuțul său de spital.

,,Nu este ciudat, Kaliopița mea, ca oameni de azi să se îngrijească mai mult de animale și acestor copilași să nu le dea importanță? Nu spun că nu trebuie să iubim păsările și animalele. Și de acelea trebuie să ne îngrijim, însă cu atât mai mult trebuie să purtăm grijă de omul aflat în suferință, care este chipul lui Dumnezeu. În ziua de azi trebuie să devenim samarineni milostivi, încât să ne dăm și viața pentru binele celuilalt, dacă nevoia o cere. Nu uitați aceasta mai ales voi, surorile medicale, care în lucrarea voastră aveți de-a face totdeauna cu durerea omenească.”

(…)

Anastasie, Hristos a altoit pomul acestui cartier binecuvântat și se văd deja primele roade. Îngerii Domnului păzesc bine flacăra dreptei credințe, pe care El a aprins-o și răcorește fiecare casă. Iar această credință este darul lui Dumnezeu pentru tot cartierul nostru binecuvântat. Ea aduce binecuvântare tuturor. Câtă vreme am fost lângă voi, m-am rugat pentru toți. În garsoniera mea se află cinci caiete cu toate numele pe care le-am pomenit în rugăciunile mele. Să i le dai lui Constantin și Katerinei, moștenire de la mine împreună cu contractul pentru noua locuință în care vor locui după ce se căsătoresc. Este vorba despre apartamentul de la etajul al treilea, care se găsește chiar vizavi de casă și care a fost cumpărat cu bani de la vecinii noștri înstăriți, care au vrut să-și depună economiile la banca din Cer și să-și păstreze anonimatul. Împreună cu contractul să le dai și plicul care se află în primul sertar. Conține bani pentru cheltuielile pe care o să le aibă la nunta lor și pentru înfierea îngerașului de la Spitalul de copii, care suferă de sindromul Down. O să-l vindece cu dragostea lor. Duminica trecută m-am întâlnit cu Iorgu, cel care i-a adus lui Constantin lucrurile cu camionul său. El a primit să le fie naș de cununie. Ar fi bine ca îngerașul care suferă în spital să fie botezat de domnul Apostol, care vreme de mulți ani mi-a răbdat nebuniile, așa cum a făcut și bunul Pandelis.

(…)

Vecinul vostru cel nebun,

Iannis.

fragment din ,,Iannis cel nebun pentru Hristos (1)”, de Dionisie A. MAKRIS, colecția Mărgăritare ale Ortodoxiei, editura Evanghelismos, București, 2010.

%d blogeri au apreciat asta: