,,Zâmbet de copil” – ianuarie 2022

A apărut nr. 12 al ,,Zâmbet de copil” – dedicat poveștilor de succes publicate de EUforTrisomy21Romania. Lectură cu folos!

Proiect nou, despre Rugăciune

Info: https://www.magazincritic.ro/2021/12/27/echipa-noastra-participa-la-concursul-national-catehetic-rugaciunea-in-viata-mea/

La început de an, să ne primenim sufletele!

O anumită reflecţie a teologului Danion Vasile mi-a reţinut atenţia pentru că semnala un aspect pe care astăzi îl sesizăm vag sau, mai bine zis, doar persoanele cu un grad sporit de sensibilitate îl constată, deși, în mijlocul societăţii actuale, ne ferim parcă să-l înţelegem, afișând la unison un indiferentism moral, aproape maladiv, deși ne numim „creștini practicanţi”.

„Hristos – spunea acesta – a revoluţionat lumea. Urmașii Lui sunt sfinţii. Sfinţii nu au biciuit niciodată păcatul pentru a se pune pe ei înșiși în situaţia de campioni ai credinţei, ci numai pentru a arăta că păcatul duce la moarte, că păcatul este pregustare a morţii… Oamenii înţeleg cu greu că păcatul înseamnă moarte. Și de aceea, când sfinţii au predicat împotriva păcatelor, păcătoșii i-au considerat extremiști. Dar ce să facem, la fel de extremistă a fost și propovăduirea lui Hristos: Vai celor ce merg pe calea cea largă!”.

Acum, la început de an ar trebui să ne întrebăm: Dacă păcatul e pregustare a morţii, ce facem noi pentru a pregusta viaţa?

Dacă viaţa este o cale a mântuirii, o cale strâmtă, în înţeles evanghelic, de ce suntem tentaţi din ce în ce mai mult, aproape hipnotic, să alegem calea cea largă care duce la pierzare?

Sigur, răspunsurile pot fi multiple și în favoarea celor care preferă „altceva” decât poate să ofere Biserica.

Căutăm „noul”, spunând că Biserica s-a învechit.

Căutăm „eticheta” și „reclamele” de tot felul și înţelegem, într-un limbaj convenţional, doar al nostru, al generaţiei postdecembriste, că Iisus Hristos nu mai este actual, că viaţa duhovnicească „s-a demodat”.

Dar sunt și tineri care dovedesc contrariul, care și-au făcut cale prin democraţie și au cunoscut adevărata libertate în duh. Ei sunt frumoși prin curăţenia lor sufletească și trupească, prin curajul de a spune „nu” răului.

De aceea, înainte să ne pronunţăm asupra faptului că generaţia tânără a rupt cu moralitatea să recunoaștem că, într-o oarecare măsură, ea este rodul unor părinţi care demult au încheiat un acord tacit cu o realitate nu foarte apropiată Bisericii, în care, așa cum spunea Părintele Paulin de la Putna „Hristos nu și-a primit partea de credinţă și de iubire”.

Vrem cu toţii schimbarea, dar nimeni nu începe cu propria persoană. Binele și frumosul au devenit utopii într-o lume care încă mai cuprinde în sine aceste categorii morale, dar a încetat să o demonstreze sau a obosit să aducă dovezi concludente într-o societate în care nonvaloarea primează.

Astăzi iubim, postim, ne rugăm, legăm prietenii și facem milostenie etc. „altfel”, cu pretenţia de a se recunoaște că totul este făcut așa cum trebuie, că răul nu ne afectează atât de mult, că încă nu ne aflăm în derivă. Dar cât de plauzibile sunt toate acestea, dacă ne-am îndepărtat de Hristos și de Biserică, „stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15)?

Să încercăm să înţelegem că pentru suflet, fiecare clipă valorează cât un „început de an”, cu condiţia să fie început bun mântuirii noastre. Să preţuim așadar începutul și să lucrăm desăvârșit, ca să putem aștepta cu bucurie rodul de la sfârșit!

Monica Buţu

Miluiește-mă, Doamne, pe mine, Irod cel nou…

culturavietii.ro

Se apropie Crăciunul pentru necredincioși, cunoscut și sub numele de Nașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru puținii dreptmăritori creștini ce-au mai rămas în lumea asta nebună și iubitoare peste măsură de păcate și patimi împotriva firii.

Toți aleargă, ca ieșiți din minți, ca de Crăciun să aibă: haine noi, încălțăminte nouă, telefoane noi și cât mai sofisticate, mașini noi, de ce nu, și cât mai multă și mai bună hrană pentru trup. Dacă vezi zilele acestea aglomerația din marile magazine, ai zice că toată lumea face masă mare cu sute de invitați. Dar nu e așa, ci astfel înțelege lumea postmodernă acest praznic luminos ce ne bate la ușă: să ai și mai puțin, SĂ FII.

Nu e ,,nimic nou sub soare” că noi, cei de azi, mai mult avem decât suntem. Valorile bătrânilor le-am pierdut pe drum, în goana după înavuțire. Vorba populară: ,,Să fii domn nu-i de mirare, să fii om e lucru mare!”

Ori tocmai aici ne împotmolim cu toții și o spun cu durere în suflet și lacrimi în ochi: DE CE nu mai căutăm să fim OAMENI? Poate unii sceptici, ce văd omul ca fiind rău, vor spune că omenia e de prisos, e demodată, nu are loc în societatea actuală, pentru că ,,dacă ești bun, ești luat de prost.”

Știm însă că Domnul, Făcătorul a toate câte sunt, pe pământ și în cer, nu greșește, El le-a făcut pe toate ,,bune foarte”, cum scrie Moise în Cartea Facerii. Așadar, omul, chiar și după căderea în păcat și pervertirea firii sale, este în esență bun. Însă liber fiind, el poate urma Calea binelui sau pe cea a răului, poate alege Adevărul sau pe ,,tatăl minciunii”, pe Hristos sau pe mamona, Viața sau păcatul, a cărui plată este moartea!

Apropo de moarte, vorba poetului Ioan Alexandru, fondator Provita: ,,Celebrul vers 17 din Ieremia 20 l-am citat și l-am propus să fie mottoul congresului mondial: cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ți devină mormânt.”

Cu toții plângem când vedem copii părăsiți, flămânzi, goi, desculți, abuzați fizic, verbal sau emoțional, copii de care unii adulți își bat joc, uitând de Dumnezeu, Cel ce a zis: ,,Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor.” Dar pe copiii al căror mormânt este pântecele mamelor lor cine îi plânge? Lipsiți de un strop de dragoste, de o rază de lumină, de creștinescul Botez și de un nume, acești prunci nedoriți de părinții lor sunt adesea aruncați la gunoi sau incinerați. Cei ce ar dori să-i jelească nu au parte nici măcar de un mormânt unde să răsădească o floare sau să aprindă o lumânare de ceară curată.

Dar cine sunt acești prunci nedoriți de părinți, dar doriți de Cel care le-a dat viață? Ei sunt:

– rodul unui incest,

– urmarea unui viol,

– cei care au avut ,,nenorocul” de un diagnostic prenatal nefavorabil,

– cei catalogați drept copii cu malformații de tot felul,

– cei zămisliți din curvie sau cum spune poporul, ,,din flori”,

– cei concepuți în urma unei relații adulterine,

– cei ai căror părinți sunt ei înșiși niște copii,

– cei pierduți prin avort spontan cauzat de folosirea îndelungată de anticoncepționale,

– cei din sarcini extrauterine uneori lipsite de nevinovăție,

– cei lipsiți de apărare în fața sfaturilor criminale pe care mama le primește din partea partenerului, a soțului, a familiei sau a unor prieteni ,,binevoitori”,

– cei ce așteaptă iubire de mamă de la cea care le va fi călău,

– cei lipsiți de un tată responsabil care, în loc să-i iubească, pe ei și pe mama lor, îndeamnă la avort,

– cei ce au devenit o povară financiară pentru părinți încă dinainte de a se naște (părinții uită vechiul proverb românesc: ,,Fiecare prunc vine cu bucata sa de pită sub braț” și ,,cugetă cele rele în inima lor” – Nu mai avem cum să mai hrănim o gură în plus!),

– cei pierduți ,,cu voie sau fără de voie, cu știință sau cu neștiință” prin avortul multiplu care este procedura fertilizării in vitro (FIV),

– cei ce au venit la momentul nepotrivit, căci părinții lor, căsătoriți sau nu, nu au încă o casă, stabilitate financiară, mașină personală, o carieră sau studiile terminate,

– cei la care aproape nimeni, oricum părinții ba, nu se mai gândește cu drag sau ce nume vor purta,

– cei deveniți peste noapte din prunci ,,sarcini nedorite”, ,,gheme de celule”, ,,produse de concepție” sau cum i-o mai numi medicina modernă ca să justifice și să acopere cumva pruncuciderea care este avortul, indiferent de metodele prin care ar fi el efectuat,

– cei omorâți în primele 14 zile de la concepție prin așa zisele ,,metode contraceptive” (dar de fapt, AVORTIVE: pilula de a doua zi, steriletul, etc.),

– cei lepădați de frică, de rușine (,,Ce va zice gura lumii?” sau ,,Cum să nasc eu, femeie bătrână?” – adică peste 40 de ani!?),

– cei ce n-au sosit primii (căci după primul copil, lumea deja te întreabă: ,,Mai faci? Da’ ce, ești nebun? Nu vezi în ce lume trăim?”),

– cei care nu sunt ce își doresc părinții (a se vedea masacrul fetițelor nenăscute din China, unde regimul comunist criminal practică, adesea forțat, ,,politica unui singur copil”, iar părinții își doresc un băiat, așa că avortează ,,cu nemiluita” fetițe),

– cei ce au fost concepuți, deși prezervativul a fost corect folosit,

– cei ce s-au zămislit, deși mama lua anticoncepționale,

– cei ,,avortați terapeutic!?” (așa inepție sau non-sens greu mai găsești: pe cine vindecă doctorul care rănește mama și ucide pruncul?), cei …

Toate situațiile amintite sunt tot atâtea pretexte, false motive, pe care noi, Irozii de astăzi, le invocăm în încercarea de a ne adormi conștiința pătată de sângele nevinovat vărsat, de a ne scuza în fața noastră și a lumii pentru păcatul comis, pentru mârșavul omor al unei ființe plăpânde lipsite de orice apărare.

Dar în fața lui Dumnezeu, la Înfricoșătoarea Judecată, ce vom răspunde?

Cine ne va lua apărarea? Nu vom avea pe nimeni alături, decât conștiința noastră ce nu va tăgădui toate cele făcute de noi în timpul scurtei noastre vieți pământești. Așadar ce vom face, ce vom spune?

Sau ce putem face/spune astăzi? Să spunem și noi: ,,Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”, pe mine, Irod, cel de astăzi, mai plin de cruzime decât cel din vechime, ce a căutat să Te ucidă și pe Tine, Prunc Sfânt!

 Să vărsăm lacrimi de regret și de pocăință pentru pruncii uciși de noi sau de ai noștri. Să ne scăldăm sufletul murdar în baia Pocăinței/Spovedaniei.

Să împlinim canonul dat de duhovnic, oricât de aspru ar fi!

Să convingem o femeie ce vrea să facă avort să nu-și lepede pruncul.

Să facem milostenie după posibilități.

Să postim, să ne rugăm, de la Sfânta Biserică să fim nelipsiți în duminici și sărbători sau oricând programul de lucru ne permite, să punem fapte bune în locul păcatelor săvârșite…

Și mai presus de toate, să nu mai păcătuim: avortul făcut să fie ultimul, ,,metode contraceptive” să nu mai folosim, să dăm jos steriletul montat, să ducem de azi înainte o viață de abstinență până la căsătorie, de fidelitate conjugală, de curăție în viața de familie, fără contracepție, fără masturbare, fără a ne păzi de a avea copii, fără perversiuni sexuale, fără relații trupești în zilele de sărbătoare sau de post, o viață intimă sub binecuvântarea lui Dumnezeu!

Așa ne vom sfinți noi, trup și suflet, așa vom da naștere la ,,prunci buni” (cum se roagă preotul la Taina Cununiei), așa putem avea nădejdea de a intra în Împărăția Cerurilor alături de soțul nostru, de soția noastră și de pruncii dăruiți de Bunul Dumnezeu, niciunul nedorit, niciunul neiubit, niciunul fără un rost pe pământ și niciunul fără un colțișor de rai.

Radu Buțu, editorial apărut în ,,Calea Înălţării” nr. 52, decembrie 2013

Fii îngerul lor

Pentru o zi, poți fi îngerul lor. O zi obișnuită, nu cea de Paște sau de Crăciun când ne aducem aminte unii dintre noi că trebuie să fim mai buni.

Părăsiți de propriile familii și abandonați de societate într-un cadru rece, instituționalizat, au nevoie de tine să simtă că nu au fost uitați.

Fă o prăjitură sau o plăcintă și du-o la o casă de copii sau la un azil de bătrâni, strânge jucăriile cu care copilul tău nu se mai joacă și donează-le unor copii instituționalizați, cumpără o duzină de andrele și mohair și du-le bătrânelor de la căminul din apropierea locuinței tale, sau fă orice altceva crezi că le-ar bucura, măcar puțin, sufletele însingurate.

Îți garantez că bucuria ta va fi cel puțin comparabilă cu a lor.

Mihai Căldăraru

Mai multe despre Mihai în articolul de aici.

Abonează-te la Newsletter-ul R3media și primești un premiu. Garantat!

Dragi prieteni,

înscrieți-vă la newsletterul R3media, introducând adresa de e-mail în formularul de mai jos și primiți un premiu. Garantat!

Fiecare persoană care se înscrie la Newsletterul R3media, începând de azi, 14 octombrie, va primi prin poștă, un exemplar de colecție al Revistei Orthograffiti. – continuarea pe site-ul R3Media.

Alături de Polonia la CEDO

PRO VITA București și Alianța Familiilor din România au cerut Curții permisiunea de a depune o cerere de intervenție în sprijinul guvernului polonez. În centrul bătăliei de la CEDO se află subiectul avortului eugenic.

O astfel de solicitare a fost remisă CEDO și din partea noastră.

În speranța unui răspuns pozitiv, rămânem activi pe frontul apărării vieții de la concepție, indiferent de diagnosticul prenatal și condiția genetică. Eugenia nu are ce căuta într-o societate incluzivă, bazată pe principiul nediscriminării celor mai vulnerabili.

Actualizare 25.10.2021: Am primit răspuns negativ.

Proiect de suflet – OG

Am intrat în posesia mai multor reviste OG.

Vă spun că ,,Orthograffiti”, revistă de lifestyle ortodox, e extraordinară și de mare folos sufletesc. Cei ce o citeau, când apărea, știu că nu sunt vorbe mari. Sub coordonarea lui Laurențiu Dumitru, în ea scriau oameni ca pr. Savatie Baștovoi, Maica Siluana, Ciprian Voicilă, etc., ca să enumăr doar câțiva oameni frumoși din acel colectiv. E vorba de 5 numere din ea, 16, 17, 18, 19, 23, de colecție, din perioada 2010-2012. (Actualizare 14 decembrie: am primit zilele acestea și alte nr. pe lângă cele enumerate anterior.)

Le donăm, o parte din poze mai jos. (Update 14.12 – Plătim noi poșta sau predare personală în Tg-Jiu.)

Telefon 0768.35.76.75 – Radu, e-mail: contact@AsociatiaDART.info

PS: Dacă doriți să aflați rapid ce proiecte noi inițiem, vă recomandăm să vă abonați!

Mărturie

Mulțumiri lui Leonard Vancu pentru următoarea mărturie primită mai demult:

Doamne ajuta! 

„Cornelia cu pruncul”

    Pe scurt povestea ei: Lucreaza in Anglia, are un baietel de aproape 3 ani şi fiind insarcinata cu al doilea, dupa mai multe ecografii, triplutest, amniocenteză, paraconsultaţii si ultrascanări 3-4-7D sau G, medicii i-au data verdictul: Sindrom Down.

Mama nu mai are liniste şi precum toate femeile în astfel de situaţii – se perpeleşte zi-noapte, iar asta se propagă pana in Romania, inclusiv la noi in casă, nevasta mea fiindu-i fostă colegă si prietenă.

    La nivelul haiducesc si antitehnic la care am devenit urmare a catorva zeci de cazuri asemanatoare intalnite ori povestite (inclusiv cele in care copilul are sexul diferit de imaginea sau filmul „prompterului” ultramodern), ne revoltăm din nou si Camelia incearcă o influenţă prea directă spre lăsarea dezvoltării pruncului în mâinile lui Dumnezeu. De la Londra mai vin încă 2 scanări avans de naştere, cu acelaşi rezultat. 

    Însă, de Sfinţii 3 Ierarhi, pe 31 Ianuar 2016, Creatorul a hotărât altceva! Ceva care să ne întoarcă, (pentru câta oară?), cu faţa numai către el!   Băieţelul nou-născut este perfect sănătos şi multumeşte la toată lumea de Rugăciune, dar mai ales încercatei sale mame! Mai departe… scrie-n carte şi am încălecat pe o şa şi v-am spus po-vestea aşa…

Mărturii ale părinților găsiți și în revista noastră ,,Zâmbet_de_copil”.

Mulțumim, Radio Omega!

,,Invitatul zilei”, 13 iulie, cu Manuela Negru Popescu:

https://fb.watch/6JEwmqfGMH/

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat: