Semnați petiția Stop discriminării celor cu Sindrom Down!

12651237_208539492830432_6403722255560881978_n 12669712_208529716164743_4653155066068880512_n 12670562_209262772758104_1018628483035098989_n

Mai multe astfel de postere grozave la adresa:

https://www.facebook.com/stopdiscriminatingdown/photos_stream

 

Să (ne) dăruim copiilor cu Sindrom Down

Acum un an și jumătate, se năștea micuța Ana, scânteia care a aprins în sufletul nostru dorința de a înființa o asociație. Ideea ne-a venit după ce am aflat sau citit mărturiile unor părinți în aceeași situație cu noi. Toți se izbiseră de răutatea sau indiferența cadrelor medicale din maternitate, tuturor li se spusese ce povară vor fi acești copii, nici unul nu a auzit cuvinte blânde, de încurajare, de speranță…  Ne-am propus să arătăm tuturor că acești copii sunt speciali, sunt iubitori, sunt talentați, sunt oameni ce cu siguranță își vor sfinți viața și vor deveni sfinți mult mai ușor decât noi.
Personal, pot spune că Ana este un copil minunat, cu cel mai dulce zâmbețel. Facem kinetoterapie și masaj zilnic pentru că, deși nu a avut probleme de sănătate (malformații interne), există dificultăți motrice specifice. Dar pentru noi, Ana este o binecuvântare. Își urmărește curioasă frățiorul mai mare, îl îmbrățișează pe Damian în cel mai înduioșător mod, își joacă rolul de copil cuminte în cel mai reușit fel.
Astăzi, am avut bucuria să întâlnesc și alți copii ca Ana, alături de Roxana (din partea ASCOR Tg-Jiu) și de Maica Tatiana (Grădinița Sf. Stelian), care au făcut ca darurile Moșului să fie mai bogate.
P1050269

Mosu vine la DART 2015

M-am uitat în ochii fiecăruia și am văzut cât de atent îl priveau pe Moș Crăciun.
IMG_0262

Mosule, te asteptam la anul!

Câteva clipe în care îngerii din cer au zâmbit și pot spune că mi-au întărit credința că vom reuși să mergem într-un sens în care vom putea bate teorii generale despre această dizabilitate. 
Vom încerca în primul rând să dăruim iubire și să arătăm că sunt atâția factori ce influențează dezvoltarea unui copil cu Sindrom Down, încât nici o persoană nu ar mai trebui să prezică exact calea pe care aceștia o vor urma în viață. Sunt unici în felul lor ca toți oamenii, iar căile de a lucra cu ei sunt diversificate, chiar dacă presupun efort susținut și foarte multă credință.
Să spunem DA  curajului de a privi, de a zâmbi, de a îmbrățișa un copil cu Sindrom Down la fel ca pe orice alt copil.
Să înăbușim glasurile celor ce afirmă cu tărie că acești copii sau cu alte dizabilități n-ar mai trebui să se nască pentru că s-ar putea ca pentru aceștia Dumnezeu să mai lase să răsară soarele peste noi.
Să ne solidarizăm întru cele bune și acum, odată cu venirea Crăciunului, să lăsăm lumina binelui, a păcii și a bucuriei pe care Hristos ne-a dăruit-o să vină lin peste sufletele și peste casele noastre.
Monica Buțu

În 19/12 vine Moș Crăciun la DART!

Moș DART 2015În Decembrie, am plănuit o întâlnire cu părinții de copii cu Sindrom Down în 19 decembrie. Moșu’ va vizita Down Art Therapy cu daruri pentru copilașii cu Down. Dacă doriți ca Moș Crăciun să vă adauge pe lista sa de copii cuminți, anunțați-ne! De asemenea, dacă, printre apropiați (Tg-Jiu sau Gorj), aveți părinți ce au copii cu Down, dați-le de știre de vizita Moșului. Vă așteptăm! Radu (0768.35.76.75 – Orange)

SPRIJIN pentru copiii cu Sindrom Down

dart-sigla.jpg

DART_1

DART_2

Asociația Down Art Therapy (DART) Tg-Jiu face înscrieri pentru:

  1. VOLUNTARI – pentru activități desfășurate cu copiii cu Sindrom Down.

Înscrierea se face printr-un sms de forma VOLUNTAR NUME la 0768.35.76.75 (Orange) sau prin e-mail la asociatiaDART@gmail.com

  1. BENEFICIARI – părinți și copii cu Sindrom Down.

Activitățile cu caracter cultural, recreativ, terapeutic, sportiv, educațional, spiritual, etc. se vor desfășura în regim GRATUIT.

Înscrierea se face printr-un sms de forma BENEFICIAR NUME VÂRSTĂ la 0768.35.76.75 (Orange) sau prin e-mail la asociatiaDART@gmail.com până la data de 26.11.2015!

ATENȚIE, locuri limitate! Vă așteptăm cu brațele deschise!

ASOCIAȚIA DART – asociatiaDART.info

Notă: Scopurile Asociației sunt promovarea și protejarea intereselor copiilor cu dizabilități, în special a celor cu Sindrom Down, indiferent de sex, de situaţia materială, etnie, credinţă sau mediu de rezidenţă, precum și sprijinirea dezvoltării fizice, psihice și morale a acestora prin folosirea cu preponderență a terapiei prin artă.

  • anunț publicat și în ,,Calea Înălțării” nr. 73 / septembrie 2015.

Când ești copil

Când ești copil, cerul e mai aproape

Când ești copil, săruți pământul cu frumusețea jocului

și cauți spre nori să-nțelegi

taina schimbării lor.

Când ești copil, nu ești atent

că timpul trece

pentru că știi să privești

pomi înmugurind.

când ești copil, știi să săruți cuminte

și să găsești bucuria în toate,

știi să înțelegi

ceea ce nu înțeleg cei mari,

pentru că ești curat.

Poți fi copil chiar și atunci

când căruntețea te-acoperă

și genele așteaptă cu-nfrigurare

adormirea.

                  Monica Buțu

(poezie publicată în Calea Înălțării nr. 40)

Copiii sunt cei ce ne dau (Sorin Peneșel)

https://www.youtube.com/watch?v=60AmfdSMb-0

Bine aţi venit!

… în locul unde copiii ştiu să zâmbească şi sunt ajutaţi să crească frumos!

DART SIGLA

Notă: Asociaţie făurită din dorinţa de a ajuta copilaşii cu Sindrom Down, unii dintre noi fiind părinţi ce au o astfel de minune de copil.

10001398_654609704574196_947765022_n

Cei ce vor fie detalii suplimentare, fie să ajute, fie să fie voluntari, fie să doneze, fie să ne cunoască, etc., au la îndemână mai jos datele noastre de contact:

E-mail: AsociatiaDART@gmail.com

Telefon: 0768.35.76.75 (Orange)

Membrii fondatori: Buțu Radu Bogdan și Ionela Monica, Stoicoiu Elena Janina, Ungureanu Adelin și Roxana. Sprijiniți de: Chimerel Cătălin și Raluca.

Cu un asemenea Doctor Honoris Causa – mai bine fără!

Nu ne putem mândri cu un apologet al prunc-uciderii (avortului post-natal?!):

scrisoare-singer

Despre inițiativă: aici

Mulțumim, Mihai!

Marșul pentru Viață Tg-Jiu, 2015

Pagina pentru viață

Fiecare viață e un dar!

În 2015, mii de oameni, strânși în jurul ideii acesteia, Fiecare viață e un dar!, participă la Marșul pentru Viață în 77 de localități din România și Republica Moldova. La prima ediție peste Prut și la a cincea deja la noi, acest eveniment remarcabil de sprijinire a vieții celor nenăscuți și nu numai și a familiei tradiționale are puterea de a aduna an de an tot mai mulți oameni ce prețuiesc viața ca pe un dar de la Dumnezeu ce se cuvine să fie primit cu recunoștință și bucurie, nicidecum cu teamă și prea puțină dragoste.

Nu întâmplător, anul acesta Marșul se organizează astăzi, 21 martie, de Ziua Internațională a persoanelor cu Sindrom Down, căci ne dorim să sprijinim în mod special familiile ce au copii cu nevoi speciale. Vrem să încurajăm mămicile ce află că vor avea un copil cu Sindrom Down să nască pruncul și să-l iubească, pentru că la rândul său, copilul le va iubi necondiționat, și mai ales, nimic nu le va face mai fericite decât surâsul său gingaș și un Te iubesc rostit cu o sinceritate de care doar un prunc poate da dovadă.

Sunt și suntem aici pentru a rosti răspicat DA vieții! copiilor cu dizabilități și a înfrunta orice binevoitor din Maternități, ori de aiurea, ce ne-a spus că vom avea un copil tâmpit sau că mai bine ne-am ruga să moară. Acestora și tuturor le putem dovedi prin propriul exemplu, al celor ce au în familie un copil cu Down, că acești copii duc o viață fericită, că părinții lor, aproape toți, nu regretă că i-au născut și că mai presus de toate, ceea ce acești prunci binecuvântați de Dumnezeu cu un cromozom în plus pot dărui celor din jur și societății în ansamblul ei rămâne unic și de neprețuit.

Acestea fiind spuse, vă mulțumesc în numele organizatorilor, Asociația Provita Gorj, Down Art Therapy, ASCOR Tg-Jiu și Vasiliada Tg-Jiu, pentru că ați fost astăzi alături de noi și vă așteptăm și la Marșul de anul viitor. Mulțumesc în mod deosebit celor de la Școala Postliceală Sanitară Omenia și Asociației Române de Oncologie ,,Sfânta Ana” pentru prezență, celor ce   ne-au ajutat în organizarea Marșului și vă aștept diseară, de la ora 21.00, în Parcul Coloanei Infinitului, pentru a lansa cele 21 de lampioane colorate cu dorințele noastre în semn de prețuire a celor ce au Trisomia 21.

Radu Buțu – Asociația Down Art Therapy / ProVita Gorj

http://www.asociatiaDART.info

(discurs după Marșul pentru Viață 2015, Tg-Jiu)

Material publicat în Calea Înălțării nr. 68, aprilie 2015

Despre sensul vieții unui om cu handicap. „Pentru tihna cuplului şi de dragul copilului”

violinist-with-down-syndromeViolenţa a fost, este şi încă va mai fi un ingredient nedorit şi neplăcut al istoriei omeneşti. Tot atât de bogată în manifestări ca şi viaţa, violenţa (verbală, fizică, psihică, culturală, economică, militară etc.) produce traume de nevindecat. Escaladată, nu mai face nicio diferenţă între agresor şi agresat, schimbă frecvent rolurile şi lasă în urmă morţi şi răniţi, fizic, psihic și sufleteşte. Prin definiţie, normală pe teatrele de operaţiuni militare, violenţa este de neînţeles în domenii care, prin natura lor, trebuie să fie paşnice: familie, şcoală, întreceri sportive, politică etc. Abia a văzut lumina zilei şi copilul face cunoştinţă cu violenţa, învăţând să se apere şi să riposteze prin grai şi faptă.

Mai periculoasă este însă viaţa copilului în faza intrauterină, unde violenţa atârnă deasupra capului său precum sabia lui Damocles, chiar din momentul concepţiei, şi el nu poate să se apere în vreun fel, nici măcar ţipând. Chiar când se dezvoltă normal, nu are nicio garanţie că va scăpa cu viaţă până la naştere, darămite când, prin metodele moderne de investigaţie, se descoperă că ar fi ceva hibe.

Orice persoană, indiferent că este sănătoasă sau bolnavă, merită să trăiască şi să fie iubită pentru că poartă chipul lui Dumnezeu, chiar dacă nu “produce nimic”. Având grijă de o persoană cu handicap putem învăţa foarte multe, dacă dorim.

Într-o zi am aflat de un caz real al unor tineri căsătoriţi care, în urma investigaţiei, aflând că fătul prezintă (sau ar prezenta!) sindrom Down, au hotărât să recurgă la avort pentru a scăpa de o povară în viitor, nu numai pentru ei, ci şi pentru copilul care s-ar naşte cu această deficienţă. Întrucât chestiunea copilului cu handicap mă privește, eu însumi având o fetiță cu un handicap fizic, m-am aplecat puțin asupra subiectului printr-un mic sondaj pe internet: este bine că soţii vor recurge la avort? Va avea aceasta vreo consecinţă în viaţa lor viitoare? Povara de care scapă poate aduce alte poveri mai mari?

„Vă rog să îmi explicaţi”, am întrebat în acest sondaj, adresat cunoscuților, „ce sens are viaţa unui om cu handicap sau cu o boală genetică, de ce să trăiască, nu ar fi fost mai bine dacă era avortat?”

Am primit 35 de răspunsuri, din România (marea majoritate), Spania, Turcia, Marea Britanie, SUA, Canada. Ca religie (nu neapărat practicanţi) marea majoritate sunt creştin ortodocsi la care se adaugă doi catolici, o baptistă, un mozaic şi o musulmană.

Mă limitez la un singur răspuns, pentru a cărui autenticitate garantez, primit de la mama unui copil suferind chiar de boala Down.

Înainte de a-l reproduce, e util să împărtășesc câteva dintre gândurile mele privind motivele pentru care apar asemenea „defecțiuni” și pentru care de cele mai multe ori îl blamăm pe Dumnezeu, sau, mai rău, le folosim pentru a „demonstra” că Dumnezeu nu ar exista.

Din capul locului, trebuie să recunoaştem că nu e uşor de dat un răspuns la astfel de sondaj pentru că, obişnuiţi cu normalul, toţi oamenii îşi doresc copii frumoşi şi destepţi, în care să-şi regăsească trăsăturile. Totodată, din cauza carenţelor de educaţie şi informare ştiinţifică şi religioasă (chiar licenţiaţi în ştiinţe şi teologie!) credem că numai după ce-a ieşit din pântecele mamei, copilul devine subiect de drept, cu obligaţii şi drepturi. Născut, indiferent cât de perfect sau de imperfect este, dacă l-ai ucis, eşti un criminal şi pedepsit de legile omeneşti ca atare.

Lumea se (mai) emoţionează şi (mai) plânge când mor oameni de boli incurabile, în accidente, în inundaţii, în incendii, în războaie etc., dar este insensibilă la milioanele de copiii nenăscuţi sacrificaţi. Dar Cel Care a spus: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi! varsă râuri de lacrimi şi ne spune nouă celor nepăsători, Vai vouă!

Un ocean de sânge nevinovat stă deasupra omenirii şi ne amăgim cu tot felul de drepturi (căci drumul spre iad e pavat cu drepturi) şi dormim liniştiţi că nimeni nu ne va cere socoteală.

Conceperea unui copil este o conlucrare divino-umană. Omul oferă vasul, forma fizică a unei noi fiinţe omeneşti, potrivit unui cod, iniţial făcut bun foarte de către Dumnezeu, şi în acest vas Dumnezeu toarnă suflarea de viaţă, sufletul nemuritor. Întreruperea acestui act creator divino-uman (chiar şi prin pastilele avortive de a doua zi!) înseamnă un sacrilegiu. Este ca şi cum i-am da peste mână lui Dumnezeu şi L-am alunga. Dacă vasul nu mai este bun foarte nu este de vină Dumnezeu, ci omul căzut care s-a abătut de la vieţuirea cea după fire, la cea împotriva firii. Însoţirea unui singur bărbat cu o singură femeie este potrivit firii, după modelul protopărinţilor Adam şi Eva, model creat de Dumnezeu. Această însoţire o găsim în aproape toate culturile şi religiile, conferindu-i-se un caracter solemn şi spiritual.

La plinirea vremii, Dumnezeu ne-a descoperit că această însoţire este o Taină prin care El, în sinergie cu omul, lucrează la mântuirea acestuia. În această Taină, a cununiei, cei care se însoţesc trebuie să intre curaţi şi să o păstreze curată până la moarte. În zilele acestea cele mai din urmă, această Taină este pângărită şi batjocorită chiar de creştini „graţie” aceleaşi corectitudini politice, care anesteziază conştiinţele cu mantre de genul „relaţie non-monogamă” şi „sex non-marital” în loc de adulter sau desfrânare. Despre cei care practică păcatul împotriva firii al homosexualităţii se vorbeşte de „altă orientare sau preferinţă sexuală”, de comunitatea LGBT (lesbian, gay, bisexual, transsexual), de “non-conformism sexual” (gender non-conformity), adică, într-un cuvânt, „diversitate”.

Din moment ce noi, oamenii, ne abatem de la cele după fire la cele împotriva firii în toate aspectele vieţii, deteriorând continuu codul după care ne-a zidit Dumnezeu, nu-i de mirare că se concep şi se nasc „vase” cu defecte, în care Dumnezeu, nepărtinitor, toarnă chipul Său, suflarea de viaţă, sufletul cu facultăţile noetice. Faptul că acesta, sufletul, nu se poate dezvolta şi nu poate comunica plenar cu lumea creată văzută este vina, păcatul nostru. De aceea suntem bolnavi pentru că ne solidarizăm şi ne încurajăm în vieţuirea cea împotriva firii, adică fără Dumnezeu.

Singura cale de a ne însănătoşi, şi trupeşte şi sufleteşte, şi de a da naştere la „vase bune”, este de a aduce viaţa noastră, în această lume, în matca firească aşa cum ne învaţă Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Ştiinţa medicală, oricâte progrese ar face, nu poate să elimine bolile, deoarece acţionează asupra unor cauze derivate (gene defecte, cromozomi, malformaţii, agenți patogeni, fizici, chimici, etc.) Cauza primă a tuturor bolilor este căderea omului din starea cea firească, aceea de comuniune nemijlocită cu Dumnezeul Cel Viu, stare în care nici boala şi nici moartea nu mai au nicio putere. Biserica lui Hristos, cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească, este singurul spital în care omul se poate trata şi vindeca de cauza primă a tuturor bolilor sale, pregătindu-se pentru comuniunea nemijlocită cu Dumnezeu, în ziua a opta a creaţiei, a veşniciei.

Și acum, răspunsul acelei mame, sub forma unei scrisori imaginare, poate ușor romanțioase, adresate fiului său. Vă invit să cugetăm împreună la spusele mamei:

“Am învăţat că erai un fiu ca ceilalţi, doar cu probleme diferite.

Când ai spus „mama” am plâns de bucurie, chiar dacă aveai trei ani. Când, clătinându-te pe picioare, ai venit spre mine, am deschis braţele şi am fost fericită, chiar dacă aveai mai mult de patru ani. Şi m-ai învăţat răbdarea.

Când, în acea perioadă nimeni nu te voia, nici şcoala, nici societatea, am învăţat să fiu umilă, surâzătoare, gentilă, pentru că cineva îţi făcea o glumă. Şi m-ai învăţat umilinţa.

Când lumea începea să se intereseze de tine şi de cei ca tine, am început să lupt şi lupt încă, pentru ca tu să fii acceptat. Şi m-ai învăţat să lupt.

Când, în fine, alte mame visau pentru fiii lor primul loc la şcoală, în carieră, în societate, eu mă mulţumeam cu micile tale progrese. Şi m-ai învăţat să doresc pentru fiii mei fericirea, nu bogăţia şi succesul.

Şi când a venit mătuşa să locuiască aproape de noi, înăsprită de nenorocirile sale, cu un caracter imposibil şi insuportabil, singură, datorită golului creat de rude în jurul ei, şi incapabilă de a sta singură, încă o dată viaţa ta s-a demonstrat nu utilă, dar necesară: pentru douăzeci de ani tu i-ai ţinut companie, zi după zi, suportând firea sa despotică, uneori agresivitatea sa, voindu-i binele, îndulcind momentele sale triste, făcând-o să surâdă cu ieşirile tale paradoxale. Pentru douăzeci de ani ai dat un scop vieţii sale, un ritm zilelor sale, o motivaţie gesturilor sale.

Când ea a murit, te-am readus acasă la noi. Tatăl tău şi cu mine, cu maturitate, am cunoscut o sensibilitate nouă, o înţelegere cum niciodată nu a fost înainte: şi toţi am petrecut o ultimă vacanţă fericită, cea mai frumoasă din toată viaţa noastră. Apoi a venit boala şi moartea tatălui tău.

Când m-am întors disperată de la cimitir, te-am găsit din nou pe tine, acasă, tu care nu ştiai nimic, care înţelegeai puţin, dar care „simţeai”, datorită acelei misterioase sensibilităţi pe care o ai, că ceva teribil s-a întâmplat. Şi pentru tine am reînceput mai întâi să supravieţuiesc, apoi chiar şi câte puţin, să trăiesc: pentru tine am reînceput să lucrez, să lupt.

Tu eşti însoţitorul meu: dacă am încă o mângâiere, dacă am încă o îmbrăţişare, dacă cineva încă îşi aminteşte că nevoia de tandreţe nu are vârstă, ţi-o datorez ţie. Dacă reuşesc încă să ofer fericire cuiva, acesta eşti tu, căruia îţi trebuie atât de puţin pentru a fi fericit”.

NIcușor Gliga, noiembrie 2010 – pentru PRO VITA București.

http://www.culturavietii.ro/2015/04/18/despre-sensul-vietii-unui-om-cu-handicap-pentru-tihna-cuplului-si-de-dragul-copilului/

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: